Această pagină doreşte să te ajute să defineşti un document XHTML.
Tipuri de delcaraţii în document
În partea cea mai de sus a paginii tale web, ai nevoie o justificare a documentului. E foarte corect, chiar ai nevoie de aşa ceva!
Fără a se specifică un DOCTYPE, HTML-ul dvs. nu este valid doar HTML şi cele mai multe browsere de vizualizare îl va trece la “quirks mode”, care înseamnă că va crede că nu ştiţi ce dracu’ faceţi şi încep să-şi facă de cap cu codul dvs. Puteţi fi cel mai mare HTML Ninja ce există şi umblă pe pământ. HTML-ul dumneavoastră poate fi fără cusur şi CSS dvs. pur şi simplu perfect, dar fără o justificare a documentului, sau orice fel de declaraţie în document, paginile dvs. de web pot arata ca şi cum au fost puse una peste alta, la grămadă, de un pui de gibon cu dificultăţi grave de învăţare.
Declaraţia pentru documentul XHTML 1,0 Strict arata astfel:
<!DOCTYPE html PUBLIC “-//W3C//DTD XHTML 1.0 Strict//EN” “http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-strict.dtd”>
Următorul este documentul declaraţie pentru XHTML 1.1, care poat părea de preferat, fiind cea mai recentă versiune de XHTML, dar există un număr de probleme, care vor fi explicate în doar un minut …
<!DOCTYPE html PUBLIC “-//W3C//DTD XHTML 1.1//EN” “http://www.w3.org/TR/xhtml11/DTD/xhtml11.dtd” >
Dacă nu puteţi renunţa la HTML 4 sau dacă te-ai molipsit de la Netscape 4 de copilării, poţi utiliza Tranzitoriul XHTML 1.0:
<!DOCTYPE html PUBLIC “-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN” “http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.dtd” >
Singurul motiv pentru care ar trebui să utilizezi acest lucru este, dacă ai o nevoie neobişnuită pentru a te acomoda cu browserele învechite şi foarte rar folosite.Trecerea de la vechiul HTML 4 la XHTML 1.0 alocă elemente de prezentare care pot duce la o mai bună prezentare în browsere, cum ar fi Netscape 4, dar folosind astfel de elemente ar fi în detrimentul eficienţei şi, eventual, accesibilitatea paginilor dvs. de web.
În final, dacă sunteţi unul dintre acei oameni ciudaţi care utilizează frame-uri, justificările pentru documentul de tip XHTML 1,0 Frameset arata astfel:
<!DOCTYPE html PUBLIC “-//W3C//DTD XHTML 1.0 Frameset//EN” “http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-frameset.dtd” >
Notează faptul că tag-ul DOCTYPE este un pic rebel şi cere să fie scris după modelul relatat şi cu un semn de exclamare. De asemenea, este genul de tag care nu are nevoie de un tag de închidere.
Limba declaraţiilor de document
Ar trebui să identifici limba primară a documentului, fie printr-un antet HTTP sau cu atributul xml:lang , în interiorul deschiderii etichetei HTML.Deşi acest lucru nu este necesar pentru a produce un document valabil XHMTL, este o accesibilitate considerabilă. Valoarea este o abreviere, cum ar fi ‘en’ (în limba engleză), “fr” (franceză), ‘de’ (germană) sau “mg” (Malagasy).
Declaraţia pentru un document cu conţinut în primul rând în engleză de exemplu, ar arata astfel:
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml" xml:lang=”en” >
După declararea limbei primare, dacă utilizezi alte limbi decât cea din conţinut, ar trebui să utilizezi în continuare atributul xml:lang în linie (cum ar fi <span xml:lang="de"> HTML hund </span>).
Tipuri de conţinut
Tipul media şi setul de caractere al unui document HTML de asemenea, trebuie să fie specificat, iar acest lucru se face cu un antet HTTP, cum ar fi:
Content-Type: text/html; charset=UTF-8
Prima parte (în acest exemplu, text/html ) este de tipul MIME al fişierului, iar acest lucru va permite browser-ul să ştie ce tip de fişier media este şi, prin urmare, ce sa faca cu el. Toate fişierele au un fel de tip MIME. O imagine JPEG are image/jpeg, un fişier CSS este text/css, precum şi în general de tip HTML este folosit pentru text/html.
pentru UTF-8 biţi) este setul de caractere.
Poate cel mai simplu mod de a stabili un antet HTTP (sau să mimezi unul) este de a folosi un meta tag “HTTP-equivalent” în HTML, care să arate ceva în genul:
<meta http-equiv=”Content-Type” content=”text/html; charset=UTF-8″ />
Puţin mai complicat, dar de preferat, este de a trimite antetul folosind un limbaj de scripting server-side.Cu PHP, ai putea folosi ceva de genul ăsta:
<? header(”Content-Type: text/html; charset= UTF-8″); ?>
Dacă nu doriţi să (sau nu poţi) să utilizezi un limbaj de scripting server-side, s-ar putea să mergeţi direct la server cu un fişier “.Htaccess”. Most servers (Apache compatible) can have a small text file with the file name ‘.htaccess’ that sits in the root directory and with the following line in it, you can associate all files with the extension ‘.html’ with a MIME type and character set: Cele mai multe servere (compatibile cu Apache) poat avea un mic fişier text cu numele “. htaccess”, care se află în directorul rădăcină şi cu următoarea linie în el, puteţi asocia toate fişierele cu extensia ‘. html’ cu un tip MIME şi setul de caractere:
AddType text/html;charset=UTF-8 html
Seturile de caractere includ “ISO-8859-1″ pentru multe din Vest, Latine limbi de bază, “SHIFT_JIS “pentru cel Japonez şi “UTF-8″, o versiune de suport pentru Unicode Transformation Format, care oferă o gamă largă de caractere unice utilizate în majoritatea limbilor.Practic, ar trebui să utilizaţi un set de caractere care ştiţi că vor fi recunoscute de către publicul dvs. .Dacă nu utilizaţi o limbă latină de bază (inclusiv limba engleză), unde ISO-8859-1 poate fi folosit şi este înţeles în cea mai mare parte, ar trebui să foloseşti codarea UTF-8 pentru că are posibilitatea de a afişa cele mai multe caractere, de la cele mai multe limbi şi este cel mai sigur cod de utilizat, deoarece va funcţiona pe majoritatea computerelor.
Puteţi citi mai multe despre seturile de caractere în alte locuri de pe web.
XHTML ar trebui să fie servit de un tip MIME application/xhtml+xml. Asta e ceea ce este - o aplicaţie XML. Unfortunately, most browsers don’t have the first clue what this is. Din păcate, cele mai multe browsere nu au prima idee pentru ce ea ce este aceasta.Deci, este general acceptat că este OK să utilizaţi tipul MIME text/html. Conform W3C şi, de asemenea, subliniat de Web Standards Project, aromele de XHTML 1.0 pot fi servite ca text/html, dar nu ar trebui să le folosim şi pentru XHTML 1.1, de aceea, exemplele de pe acest site sunt strict pentru 1,0 XHTML, pentru un tip MIME text/html.Dar puteţi (şi probabil ar trebui) să oferiţi corect tipul MIME pentru acele browsere care-l 
acceptă cu un pic de server-side fiddling.
Acest site utilizează PHP, pentru a servi XHTML 1,1 cu application/xhtml+xml tipul MIME pentru acele browsere care înţeleg şi citesc tipul (cum ar fi Mozilla) şi strict XHTML1.0 cu tipul text/html la alte browsere (cum ar fi IE) . Script-ul, plasat în partea de sus a părţii de sus a fiecărei pagini arată un pic cam aşa:
<? if(stristr(\$_SERVER["HTTP_ACCEPT"],”application/xhtml+xml”)){ header(”Content-Type: application/xhtml+xml; charset=UTF-8″); echo(’<!DOCTYPE html PUBLIC “-//W3C//DTD XHTML 1.1//EN” “http://www.w3.org/TR/xhtml11/DTD/xhtml11.dtd”>’); } else { header(”Content-Type: text/html; charset=UTF-8″); echo (’<!DOCTYPE html PUBLIC “-//W3C//DTD XHTML 1.0 Strict//EN” “http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-strict.dtd”>’); } ?>
Aceste controale pentru a vedea dacă acceptă browser-ul tipul MIME application/xhtml+xml şi dacă se întâmplă acest lucru, sunt observabile dacă tipul MIME este trimis, iar tipul de document XHTML1.1 este scris în HTML. În cazul în care tipul MIME nu este recunoscut, atunci tipul MIME text/html este trimis, iar XHTML1.0 Strict tipului de document este scris în HTML.
O altă chestiune, atunci când ştiţi că faceţi un lucru corect şi îţi pregăteşti stilul de a face şi alte lucruri în viitor, beneficiul imediat de folosire a acestei metode este că Mozilla va trata fişierele tale ca aplicaţii XML şi pur şi simplu nu va funcţiona XHTML-ul dvs. , dacă nu este bine format. Aveţi apoi posibilitatea de depanare, fără a rula prin intermediul unui document de validare.
